Când noaptea-ncet se lasă iar
Şi stelele pe cer răsar,
Lumina lunii se revarsă
Asupra lumii de mătasă.
E totul calm şi liniştit
Şi norii grei s-au risipit.
E pace-n cer şi pe pământ,
E pace-n suflet şi în gând.
Un sentiment de infinit
Păleşte însă-n răsărit.
Zorii se-ntorc, tiranică domnie
De vuiet surd, tumult şi nebunie.
Şi-aceleaşi feţe, tot străine
Se-nvârt în jur pe langă mine-
Un carusel ameţitor,
Eu singur, om rătăcitor.
O, dar vino noapte iar
Să-mi fi şi înger şi altar,
Lumină pentru ochii mei,
Parfum ameţitor de tei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu