Dumnezeule din cer,
Din al camerei ungher,
Unde stau şi mă trudesc
Lecţiile să sfârşesc,
Către tine mă îndrept.
Tu eşti mare, Tu eşti drept,
Numai tu mă poţi salva
După mare mila Ta.
În al anilor şirag,
Unii fac şi alţii trag,
Şi dreptate asta nu-i!
Cesar dacă-n vremea lui
Ar fi fost mai potolit,
Nero de n-avea chibrit
Marii Rome foc să-i dea,
Pius de nu se năştea,
Şi atâţia Ludovici,
Plus atâţia Frederici,
Napolen dacă-ar fi fost
Om la casa lui cu rost,
Noi scăpam de-un subiect.
Arhimede dacă-a vrut
Să se scalde şi-a văzut
Că în apă scufundat
Corpul lui s-a uşurat,
Îl priveşte personal
Şi socot că-i imoral
Să ne spună ce-a simţit.
Iar Papin fiind răcit,
În loc să stea în pat,
S-a găsit el mai moţat,
Să îşi fiarbă ceai cu mac
În ulcica cu capac.
Iar, nu zic, dar vă spui,
Ce am eu cu-ulcica lui?
Nu mă bag, o ştie şcoala,
Unde nu îmi fierbe oala.
Iară domnul Copernic,
A băut mai mult c-un pic,
Şi atunci i se părea
Că pământul se-nvârtea.
Pentru tot ce au inventat
Edison cel învăţat, Newton, Fulton,
Galileu, să le trag păcatul meu?
Mult necaz şi mult venin
Mi s-a tras de la Franklin.
Numai Tu mă poţi salva
După mare mila Ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu