Lumina lină-a primăverii
Îi încălzeşte faţa,
Şi zâmbetul de scorţişoară
Mi-alintă sufletul şi viaţa.
Blândeţea ochilor mă pierde-
Izvor de dragoste curată,
Refugiu al vieţii ce dispare,
Speranţă-a lumii în mişcare.
Seninătatea din priviri-
Oglindă a veşnicei iubiri,
Căldura sufletului ei-
Parfumul nopţilor de tei.
Aceasta poezie îi este dedicată mamei mele, deşi cuvintele sunt prea sărace pentru a putea exprima ceea ce aş vrea să îi transmit...
Mama,ideal de femeie,fermecator si venerat.
RăspundețiȘtergereLev Tolstoi
Cita dreptata...