Printre razele soarelui de astăzi, vântul jucăuşi, care valsa prin părul meu, m-a făcut să realizez că de ceva vreme am alunecat alăturea de scenă. Mereu precaută să nu fac un pas greşit m-am ascuns în petele de umbră, crezând că astfel nu voi dezamăgi pe nimeni. Ei bine presupoziţia mea a fost greşită...M-am dezamăgit pe mine însămi, pierzând treptat bucuria dansului, plăcerea de a simţi muzica în fiecare bătaie a inimii, de a trăi fiecare clipă în ritmul altei linii melodice. Am uitat că viaţa este un album de melodii, un concert unic, iar dansul este zâmbetul unei cântec.
Poate vă întrebaţi de ce? Ei bine, nici eu nu am răspunsul. Tot ce pot spune este că auzeam dar nu ascultam, mă mişcam dar nu dansam. Însă, sunt clipe care, prin bucuria simplă pe care o aduc, au darul de a ne trezi, de a ne scoate din inerţie, de a înlătura barierele care împiedică notele să se îmbrăţişeze într-o melodie proprie.
Cam atât despre mine. Nu încercaţi însă să înţelegeţi. Sunt doar frânturi de gânduri care nu au încă o linie melodică.
Nu-mi rămâne decât să vă invit la dans! Părăsiţi umbra căci doar lumina vă face să străluciţi! ;)
Poate vă întrebaţi de ce? Ei bine, nici eu nu am răspunsul. Tot ce pot spune este că auzeam dar nu ascultam, mă mişcam dar nu dansam. Însă, sunt clipe care, prin bucuria simplă pe care o aduc, au darul de a ne trezi, de a ne scoate din inerţie, de a înlătura barierele care împiedică notele să se îmbrăţişeze într-o melodie proprie.
Cam atât despre mine. Nu încercaţi însă să înţelegeţi. Sunt doar frânturi de gânduri care nu au încă o linie melodică.
Nu-mi rămâne decât să vă invit la dans! Părăsiţi umbra căci doar lumina vă face să străluciţi! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu