Observ cu tristețe…sau nervi atunci când mi se întâmplă mie, cum oamenii din jur sunt mai concentrați pe evidențierea greșelilor altora, oricât de mici ar fi, însă când vine vorba de văzut și lucrurile făcute bine parcă nimeni nu vede și nu aude.
Sunt în jurul nostru oameni pentru care 100 de lucruri făcute bine nu compensează pentru o singură greșeală. Este adevărat că amploarea acelei greșeli are greutatea ei și că sunt situații în care aceasta, deși nu anulează tot ce s-a întâmplat înainte, distruge tot ce ar fi putut fi mai departe.
Dar micile greșeli, cele de detaliu, cele care nu schimbă nimic semnificativ…de ce ne blocăm în ele?
Ne place să îi vedem pe ceilalți arătați cu degetul, puși la zid? Pentru ce? Pentru un sentiment trecător de satisfacție? Pentru că ne face să ne simțim mai puternici, mai competenți?
Clișeu sau nu, timpul a dovedit că roata se întoarce de fiecare dată și ceea ce azi i se întâmplă altuia, mâine i se poate întâmpla oricui.
Și atunci când tu vei fi pus la zid ai prefera ca cel de lângă tine să te arate cu degetul sau să te țină de mână și să îți spună că totul va fi bine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu