O mască, un adevăr....cine poate ştii...?

Zilele trecute, în timp ce îmi ocupam timpul cu un film, am ajuns să mă întreb, instigată de pelicula vizionată, cum putem fi oameni şi demoni în acelaşi timp? Cum putem zâmbi, râde, mângâia, iubi, promite, creea, pentru ca în clipa următoare o gamă total opusă de sentimente să ne acapareze, închizându-ne ermetic, astfel încât cuvântul empatie să nu mai poată depăşii zidurile funeste care ne îmbracă? Suntem capabili să purtăm atât de multe măşti încât mă întreb care dintre ele este cu adevărat cea veritabilă?

Acaparată de poveste mi-am adus aminte de un citat care afirma că : "Man is least himself when he talks in his own person; give him a mask and he will tell you the truth!"(Oscar Wilde).

Dacă vi se pare că filosofez uitaţi-vă în fiecare zi în jurul vostru şi veţi descoperii că societatea în care trăim nu este decât un continuu bal mascat, o glumă absurdă a unui caricaturist meschin. Din când în când câte o mască se sparge, lasând în urmă o persoană dezorientată, pierdută, care nu mai poate suporta falsitatea decorului. Ruşinată de goliciunea chipului său se retrage, căutând reminescenţa unui adevăr idealizat.

Şi astfel, trăim într-o lume care pare să ne înveţe zi de zi cum să ne ascundem mai bine, cum să ne prefacem că suntem noi înşine, cum să trăim după un scenariu atât de veridic, şi totuşi atât de artificial. Am realizat că uneori zâmbetele cele mai candide pot ascunde îngeri căzuţi, oameni cu măşti atât de perfecte încât inspiră încredere chiar şi celor mai sceptici, aşa cum pânza fină a unui păianjen pare un strop de inocenţă pe un tărâm arid. Asta până în momentul în care devine ultima închisoare a victimei...

Subiectul este infinit de complex, însă mă voi opri aici pentru că a încerca să definim natura umană în esenţa ei este o călătorie care nu se va încheia niciodată, cel puţin nu atâta timp cât atangonismul din noi ne va definii ca şi până acum.

Nu pot desprinde o concluzie pentru că dacă aş încerca nu aş reuşi decât să răpesc poate o fărâmă minusculă din ceea ce ne reprezintă, însă pot spune că suntem experţi în ceea ce priveşte comedia absurdă a unei vieţi pierdute în miliarde de scenarii.