Ce faci atunci când încrederea îţi este răsplătită prin trădare? Când iertarea îţi este interpretată ca slăbiciune, iar vorbele nu corespund privirii? Continui să zâmbeşti şi să oferi ca şi până atunci sau mergi mai departe şi ştergi totul cu o lacrimă?
Eu am ales prima variantă, însă am ajuns să mă întreb dacă merită să încerc să salvez ceva ce deja s-a dărâmat. Am realizat că deşi zâmbeam, faţa mea nu era decât o mască alcătuită din frânturi nostalgice ale acelor zile când exista încredere.
Îmi dau seama că nu am procedat corect şi am prelungit o stare de fapt al cărei final era inevitabil. Nu ştiu dacă mi-a făcut bine sau nu, dar în momentul de faţă tot ceea ce simt este dezamăgire, îndoială, nostalgie şi regret. Iar lucurile nu mai pot continua aşa.
Şi cu toate acestea...
"Friendship is unnecessary, like philosophy, like art...It has no survival value, rather is one of those things that gives value to survival." C. S. Lewis
Eu am ales prima variantă, însă am ajuns să mă întreb dacă merită să încerc să salvez ceva ce deja s-a dărâmat. Am realizat că deşi zâmbeam, faţa mea nu era decât o mască alcătuită din frânturi nostalgice ale acelor zile când exista încredere.
Îmi dau seama că nu am procedat corect şi am prelungit o stare de fapt al cărei final era inevitabil. Nu ştiu dacă mi-a făcut bine sau nu, dar în momentul de faţă tot ceea ce simt este dezamăgire, îndoială, nostalgie şi regret. Iar lucurile nu mai pot continua aşa.
Şi cu toate acestea...
"Friendship is unnecessary, like philosophy, like art...It has no survival value, rather is one of those things that gives value to survival." C. S. Lewis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu