Ați privit vreodată pădurea toamna? Multitudinea de reflexii ale soarelui care par impregnate pe miile de frunze, strângând natura într-o îmbrățișare arămie? Ați auzit cântecul frunzelor mângâiate de adierea suavă a vântului?Lăsând în spate străzile, gălăgia și forfota, ne aflăm în fața un tablou minunat care poartă semnătura unuia dintre cei mai mari pictori din toate timpurile: toamna. Frumosul anotimp pare să își fi întins aripile colorate asupra întregii naturi a cărei șoaptă poate fi auzită doar de cei care își fac timp să privească dincolo de griul betonat al orașelor. Culorile calde se răsfrâng într-o dezordine armonioasă pe veșmântul copacilor transformând verdele energic al verii într-o simfonie de galben, maro, arămiu, purpuriu și ocru.
Căldura degajată de ele vrea parcă să înlocuiască frigul care se strecoară încet acaparând tot mai mult teren în defavoarea verii. Deși răcoarea te îndeamnă să te îndrepți cât mai repede spre mașină sau spre cea mai apropiată sursă de căldură, farmecul peisajului nu te lasă să te desprinzi de acest tărâm de basm.
Încet, încet lumina devine din ce în ce mai difuză, varietatea de culori căpătând un aspect mat. Noaptea aduce cu sine freamătul pădurii care cu fiecare asfințit este mai aproape de iarnă, mai aproape de a-și pierde bogăția frunzelor și cântecul leneș al unei zile de toamnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu