Încet, încet lumina zilei își face simțită prezența reușind să învingă întunericul rece al nopții. Razele difuze și înghețate se strecoară prin geamurile aburite ale dormitorului aducând cu sine începutul unei noi experiențe. Reminescențele nopții mă îndeamnă să ignor zorii unei zile umede de toamnă și să mă răsfăț în continuare în brațele căldurii și a așternuturilor cu miros de primăvară.Liniștea nopții lasă treptat locul unui murmur care devine din ce în ce mai intens. Vântul, trezit și el din amorțeală, pare că vrea să se răzbune pe întreaga natură, supărat că nu mai poate mângâia obrajii multicolori ai florilor de vară. Râsul frunzelor, care până acum câteva zile umplea atmosfera toridă a unei zile de august, s-a transformat într-un foșnet răgușit, întrerupt pe alocuri de forfota zgomotoasă a orașului.
Natura pare adâncită într-o lungă meditație, lăsând doar uneori să se întrevadă câte o lacrimă de tristețe în amintirea exploziei colorate a verii. Bucuria anotimpului verde a lăsat locul resemnării dar și speranței că mai devreme sau mai târziu mângâierea caldă a primăverii va trezi din nou iubirea în inimile celor care știu să o aprecieze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu