Ziduri de cuvinte

Cineva a întrebat zilele trecute dacă există vreo diferenţă între viciu şi păcat sau dacă cele două concepte reprezintă acelaşi lucru. Deşi întrebarea mi-a stârnit interesul, mai mult decât atât, am realizat cât de mult ne lovim de concepte, de cuvinte cărora noi le-am dat viaţă şi care tind să devină ermetice, distante şi confuze. Am construit închisori prea mici pentru universuri prea complexe.

Revenind puţin la întrebarea lansată, credeţi că poate fi posibilă o distincţie clară între doi termeni ambigui, al căror înţeles se mulează pe morala, credinţa şi maniera de gândire a fiecărui individ?

Deşi există şi definiţii larg acceptate ale conceptelor, acestea sunt incomplete şi lasă loc de interpretare şi adăugări. Până la urmă omul nu a reuşit să se cunoască pe sine în totalitate nici până astăzi, de ce ar sta altfel lucrurile cu termenii care îl definesc într-o măsură relativă?

Aşa cum spuneam, există multiple faţete ale aceluiaşi cuvânt. Putem lua ca exemplu, păcatul. Cum poate fi definit? Unii ar spune că este o încălcare a unei legi sau porunci bisericeşti, abatere de la o normă. Dar cine decide aceste norme? Omul? Dumnezeu? Gândiţi-vă că ceea ce unii oameni consideră păcat, pentru alţii este o banalitate; în timp ce unii se închină la icoane, alţii le consideră chip cioplit, iar lista poate continua. Şi atunci cine poate oferi o definiţie universal acceptată şi fără loc de interpretări? Sau mai bine zis este posibil?

Eu aş îndrăzni să spun că nu, întrucât suntem prea diferiţi, prea antagonici şi în continuă schimbare. Dar atunci de ce încercăm să ne închidem viaţa în mici compartimente, cărora le dăm multiple denumiri şi apoi ne străduim să le regăsim esenţa?

Nu mă înţelegeţi greşit, nu susţin inutilitatea cuvintelor; aş fi absurdă. Vreau doar să spun că punem un preţ prea mare pe acestea. Altfel privit, uităm cât de ambigue pot fi cuvintele şi cât de înşelător înţelesul lor sau … diversele lor semnificaţii.

Aşa cum am mai spus prin intermediul altui articol, într-un secol al vitezei, când timpul este din ce în ce mai “scurt”, cuvintele rămân singura punte şi singura barieră între noi oamenii. Depindem de cuvinte şi totodată acestea ne limitează şi încurcă.

Şi atunci, vă întreb, ce ne rămâne de făcut?