Bună dimineaţa...

Dimineaţa a adus cu sine o perdea rece şi umedă care învăluie într-o îmbrăţişare semitransparentă decorul de început de decembrie. Frigul te face să strâmbi din nas în timp ce te înconjori cu braţele, însă agitaţia de dincolo de geam şi iminenţa unei zile de marţi te grăbeşte să schimbi pufoasele pijamale cu haine călduroase de stradă şi să te avânţi spre caruselul străzilor piteştene.

Copacii din faţa blocului şi-au pierdut verdele intens şi melodia frunzelor, iar acum, obosiţi şi ruşinaţi de goliciunea lor se ascund în uitarea alb-murdară a ceţii.

Aburul cald şi aroma îmbietoare a cafelei preiau treptat locul somnolenţei moleşitoare care pusese stăpânire pe corpul şi mintea mea. În timp ce mă gândesc la programul zilei de azi, o sărutare tandră îmi acaparează simţurile pentru ca în clipa următoare să dispară ca un fulg de nea pe un obraz îmbujorat. O mângâiere fugară tresare şi ea aducând cu sine un zâmbet molatec şi leneş.

Îmi este dor de zilele calde şi luminoase de vară, în care muzica naturii îţi acaparează toate simţurile, iar adierea senină a unei dimineţi de iunie îţi încântă simţurile cu mirosuri pe atât de variate pe cât de îmbătătoare.

Ştiu însă că iarna aceasta va fi diferită. Persoanele cu care o voi împărţii vor da culoare decorului fad şi vor aduce iubire în fiecare fulg de nea. Această perspectivă mă face să îmi mai permit 10 minute în patul care parcă mă cheamă înapoi. Încă 10 minute de amorţeală caldă...10 minute de vise fragmentate...10 minute...