Privind în jurul nostru constatăm că aparent toţi ne numim oameni, oameni care trăiesc într-o societate bazată pe norme, reguli, principii, precepte morale care ne ghidează şi ne modelează conduita.Dacă luăm însă o pauză de la maratonul zilnic şi indiferenţa care ne îmbracă, observăm că ceea ce am afirmat mai sus pare desprins dintr-un film idealist. Zi de zi ştirile prezintă crime, certuri, conflicte, violuri, prostituţie, circuri electorale, ipocrizie, minciună şi măşti...multe măşti. Zi de zi, pe stradă, la serviciu, la şcoală replicile răutăcioase domină dialogul, în timp ce simplul şi inocentul "Mulţumesc" dispare treptat asemenei unei flori uitate în cel mai întunecat colţ al casei.
Actele caritabile, bunătatea, mâinile legate prin prietenie şi ajutor reciproc, zâmbetul de bucurie sunt ascunse de cele mai multe ori în culisele spectacolului mascat, în spatele camerelor de filmat, pierzându-se în anonimat.
Ciudat este însă faptul că deşi se pulsează atât de mult pe evidenţierea urâtului din cotidian, acest lucru pare să conducă la multiplicarea şi nu la estomparea lui.
Continuăm să ne concentrăm pe promovarea a tot ceea ce înseamnă negativ în fiecare, judecându-ne unii pe alţii, privind cu nonşalanţa la emisiunea numită "Viaţă" şi amânând continuu momemntul în care vom spune STOP.
STOP indiferenţei
STOP egoismului
STOP criticilor
STOP pasivităţii
Iar în acest context momentul propice nu există. Aşa că vă întreb:
What about now?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu