Salutul unui fulg de nea...

Iarna şi-a răspândit din nou aripile asupra oraşului, învăluindu-l într-o manta subţire şi rece. Cerul a căpătat un aspect de bleu murdar, în timp ce verdele intens al ierbii şi al frunzelor s-a topit încet până când nu a mai rămas nimic din evervescenţa vie a verii.

Treptat, oraşul a căpătat un aspect de sărbătoare, fiind luminat de sute de beculeţe multicolore şi amenajate în cele mai variate forme, iar imaginea dezolantă a zilei se transformă complet în momentul în care noaptea insuflă viaţă în acei mici licurici răspândiţi peste tot.

Oameni zgribuliţi trec rapid unii pe lângă alţii, grăbindu-se către o sursă de căldură care să le dezgheţe obrajii îmbujoraţi de frig. Feţele copiilor sunt cele mai animate. Zâmbetele lor exprimă atâta bucurie şi entuziasm încât e imposibil să nu te molipseşti şi un surâs ştrengar să îţi coloreze expresia.

Fulgi de nea micuţi şi timoraţi alunecă uşor, dansând molatec prin văzduhul rămas parcă în contemplarea unui vis. Atmosfera care mângâie aerul este desprinsă parcă dintr-o poveste al cărui final se lasă aşteptat asemeni lui Moş Crăciun. Eşti întotdeauna sigur că vine dar mereu tremuri în noaptea de Crăciun.

Şi astfel oraşul se cufundă treptat într-o somnolenţă îngheţată....liniştea se răspândeşte prin fiecare colţ de stradă, iar noaptea învăluie fiecare simţire.