Living a song...

Ştii momentele în care tot ce conştientizezi este ritmul ameţitor al muzicii? Când toate simţurile îţi sunt acaparate, mângâiate de valurile de mătase ale unor melodii care par că îţi povestesc ceva ce ai mai auzit, un deja-vu venit de undeva din interiorul tău?

Fiecare melodie are propria ei aromă, propria culoare şi un fel unic de a te face să tresari, să vrei, să simţi, să vibrezi. E de ajuns o notă pentru a declanşa un milion de adevăruri, de aparenţe, de modalităţi de a iubi, de a urî şi, mai presus de acestea, de a privi mereu prin ochii viitorului.

Eu, personal, ador să trăiesc în ritmurile muzicii, să iubesc şi să plâng cu aceeaşi frenezie, să sper şi să mor de fiecare dată cu aceeaşi intensitate. Fiecare notă îmi şopteşte un alt secret, fiecare cuvânt îmi declanşează alte emoţii, alte aşteptări şi fiecare melodie mă îmbracă într-un alt curcubeu.

E aşa de simplu! Încearcă şi tu ;)

20 de ţări în doar câteva ore

Ucraina, Slovacia, Rusia, Spania, Turcia, Olanda, India, Egipt, Japonia, China...sunt doar câteva din ţările prin care am avut plăcerea să călătoresc în doar câteva ore şi pe măsura bugetului, adică gratuit :)!

M-am pierdut în misterele Egiptului, am pătruns în controversata lume a gheişelor, am savurat mâncarea chinezească, am admirat eleganţa englezilor şi spiritul provocator al spaniolilor, am traversat Grecia şi Franţa în doar câteva minute, rătăcindu-mă apoi pe străzile întortocheate ale Marocului, pentru ca în clipa următoare să mă aflu într-o pizzerie italiană. Şi toate astea fără bagaje, înghesuială sau paşaport! Hmmm....sună bine nu?!

Aventura nu se opreşte însă aici. După o pizza şi nişte paste veritabile am cunocsut Ucraina, Slovacia, SUA, Iordania şi Olanda alături de Olya, Andreea, Queeny, Wesam, Neils şi Danny. Poze, conversaţii, muzică şi dans tradiţionale, lecţii de olandeză, rusă, arabă, şi, cum era de aşteptat, multă distracţie.

La sfârşitul zilei am putut spune că în mai puţin de 5 ore am hoinărit prin 20 de ţări doar cu o geantă pe umăr şi acompaniată de ritmurile pe cât de antrenante pe atât de variate ale muzicii.

Şi acum să vedem...aţi ghicit? Şi nu, nu vă testez atenţia! Este vorba despre Global Village-ul organizat de AIESEC Piteşti, duminică, 19 iulie, în incinta Jupiter City, în cadrul căruia elevi din liceele din Piteşti au adus într-un singur loc câte o rază din soarele fiecărei ţări!

Spune-mi, tu câte ţări poţi vizita într-o singură zi? ;)

Nu putem sau nu vrem să fim fericiţi?

Suntem oare sinceri când spunem că suntem fericiţi sau doar ne amăgim cu câteva clipe de euforie, de extaz?

Fiecare persoană are propria concepţie despre fericire şi propriile lucruri care o declanşează. Există însă cineva care poate afirma că este pe deplin fericit, dar nu pentru un minut, o oră, o zi, o lună, ci constant, dincolo de considerendele materiale, de ocazionalele lovituri în plan sentimental sau de insuccesele profesionale?

Se întâmplă de multe ori să ne dorim foarte tare un anumit lucru, o anumită persoană, un anumit ceva. Şi atunci când obţinem ţinta aşteptărilor noastre, pentru o scurtă perioadă de timp, plutim, zâmbim, râdem, inima este atât de emoţionată încât pare că vrea să spună lumii întregi dar se simte ruşinată întrucât cuvintele sunt prea fade pentru a putea înfăţişa culorile care îi pictează universul.

Şi totuşi treptat rămânem doar cu nostalgia acelor clipe şi cu un anumit ecou care răsună undeva departe. Uităm ce avem şi privim spre alte dorinţe, mereu în aşteptare, mereu în derivă. Ne amintim de fericirea avută doar în momentul în care se întâmplă să o pierdem.

Şi astfel rămâne întrebarea: nu putem sau nu vrem să fim fericiţi?

Tabloul fără semnătură

Ador după-amiezile de vară în care o linişte leneşă învăluie o lume pe jumătate adormită. Un soare cald mângâie cu privirea o natură înmărmurită, blocată parcă într-un fascicul de timp. Cântecul lin al unui vânt vrăjit de albastrul pur al cerului trezeşte uneori o simfonie verde, pierdută însă în scurt timp în contemplarea unei armonii senine.

Doar dansul inocent al unui fluture sidefat pare singura sclipire de viaţă care animă pânza pictorului anonim. Din când în când, chemarea dulce a unei vrăbiuţe, venită parcă din basmele copilăriei, anunţă că, în curând, vălul înserării va îmbrăţişa soarele, lăsându-l să se odihnească în braţele sale protectoare. Liniştea va fi înlocuită de un zumzet trecător, cât o bătaie a unei aripioare, până când parfumul unei nopţi de iulie va inspira ineditul unui alt tablou.

Dar până atunci visele molatice ale oamenilor rămân încătuşate în privirea de safire şi smaralde a unei după-amiezi de vară.